Şi cum sportul presupune cel mai adesea folosirea unui echipament anume, îndemnul pe care l-am  lansat în aplicaţia Echipează-te de iarnă! a fost de arăta tuturor „necesarul” pentru trecerea la acţiune. Asta şi din considerentul că o galerie cu echipamente poate face poftă de mişcare celor care o privesc. Iar ca o motivaţie în plus, Airwaves a oferit şi o cameră GoPro HD, numai bună pentru filmarea din mijlocul acţiunii.

Mecanica presupune ca utilizatorii să selecteze o piesă, după care în aplicaţie încep „să cadă” fragmente de piesă, care ar trebui captate cu ajutorul tastelor. La finalul acestui joc de ritm, userului i se spune cât la sută din piesă a reuşit să adune, rezultat care poate fi share-uit pe Facebook. Cei care reuşesc să recompună integral melodia au dreptul de a intra într-o tragere la sorţi cu premii.

Când am pornit Istoriacomunismului.ro am vrut, înainte de toate, să nu lăsăm conceptul confiscat de niciuna dintre cele două imagini. Am pus la un loc un epitom de istorie, fragmente din atmosfera acelor ani –  de la teroarea sistemului concentraţionar până la decorul locuinţei de bloc -, o bibliotecă care urmează să primească studii despre acea epocă şi o hartă a represiunii comuniste. Iar prin limbajul ironic-lemnos al înregimentării am căutat o ancoră pentru tinerii care vor să descopere istoria acestei perioade.

Mulţumim Fundaţiei Soros şi Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc că ne-au oferit acest proiect.

Aşa am pornit experimentul Momente ca odinioară, pe pagina de Facebook Napolact. Userilor li s-a propus să-şi încarce două fotografii, făcute în acelaşi loc, la distanţă de cel puţin cinci ani, să dea o explicaţie imaginilor, iar odată cu completarea datelor personale să intre şi în competiţia pentru mai multe premii.  De asemenea, premii date prin tragere la sorţi sunt puse deoparte şi pentru cei care votează fotografiile din galerie.

Rezultatul pare să fie unul singur: atenţia pe care o acordăm pozei vechi e molipsitoare, astfel că ajungem să descoperim în noua imagine cât de multe lucruri au rămas ca odinioară.

Dana (CS): Mulţi oameni dornici să căştige şi ceva mai puţini care nu au câştigat; o atmosfera liniştită, dar petrecerea de după – de-a dreptul aglomerată. În rest, oameni frumoşi şi tineri, ca-n publicítate.

Cătălin (art): Mi-ar fi plăcut să pierdem în faţa unor proiecte mai tari.

Gabi (CS): Premierea a fost pe fugă, noi am stat înghesuiţi şi în picioare;  şi la party era înghesuială, spaţiul fiind mic, era mult fum; s-a dat bere gratis, dar nimic special. Muzica a fost bună.

Miruna (copy): Ce mi-a placut la ediţia 2011 internetics a fost că munca şi ideile unor agenţii au fost apreciate şi lăudate pe scenă chiar de “competiţie”… (mai modific-o tu, sunt ameţită rău că am o grămadă de lucruri de făcut azi)

Vera (CS): Toata floarea online-ului românesc a umplut Opera Naţională şi clubul Tribute. Şi cum totul este pe „repede înainte”  în ultimul timp, aşa au fost şi gala şi petrecerea de după.

Ximena (CS): A fost lume multă, (ne)bună, care mai de care, care mai cu cine, pe scenă, pe scaune, în picioare, care pe unde a apucat. Mi-a placut atmosfera, dar prea puţine lucrări cu adevărat creative. …dar rau nu a fost.

Vasi (director de creaţie): Microfonul era prea jos.

Despre Scrie pe cer, premiată la secţiunea Telecomunicaţii, am povestit aici.

Şi pentru că zâmbetul merită colportat, am zis să încurajăm această epidemie sănătoasă. De aceea am oferit fanilor paginii Orbit Romania şi posibilitatea de a extrage motive de zâmbet, pe care să le dea mai departe, shareuindu-le sau trimiţându-le prietenilor.

Patru zile care începeau cu un lung-mic-dejun pe pontonul lacului, urmat de poze, interviuri, filmări în grota fabricii de la Ţaga şi vizite la localnicii furnizori de lapte. Seara se încheia destul de târziu, pe acelaşi ponton, în compania unor sticle de Jidvei, numite de gazdă „Fata culcată”, după eticheta cu tabloul lui Grigorescu.

Cum conceptul care ne-a pus pe drum a fost „ca odinioară”, am cules poze vechi de la bătrânii satului şi le-am ascultat istoriile. Am mai aflat de la ei ce-i o comândare – am nimerit în mijlocul uneia – şi ce-i cu hodaia.

Întorşi în agenţie, fotografiile de pe dealurile Ţagăi s-au lipit într-un view360, discuţiile cu angajaţii fabricii, ardeleni de ispravă, dar nu foarte vorbăreţi, au primit loc pe noul site, iar metamorfoza de grotă a bucăţilor de Năsal, Alpina şi Montana a dat naştere câtorva time-lapse-uri care ne ajută să vedem de ce brânzeturile astea sunt atât de bune.

Le-am adus aşadar într-un joc cu două interfeţe de acces, una din pagina de Facebook Orbit Romania şi una pe site-ul mestecaorbit.ro. Le-am desenat şi animat, iar în final le-am ochit cu pastila de Orbit ca să le aruncăm cât mai departe. A ieşit un advergame care creează un pic de frustrare, care la rândul ei îţi dă dependenţa lui “sigur pot eu mai mult”.